Audienta la viata

Oameni buni, tragedie si durere!!!

Va implor cititi-mi mesajul!!!

Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa creez un subiect in aceasta camera*, dar se pare ca tare necunoscute sunt caile Domnului. Astazi, in ajunul Sf. Petru si Pavel, am fost cu o amica intr-unul din spitalele Bucurestiului, la sectia neo-natologie, abandonati, interesata fiind sa adopte un bebe...Erau 5 bebelusi, iar dintre cei 5, un bebe mic era cam agitata...ceva m-a chemat catre ea. Am aflat ca se numeste Ana-Maria, este nascuta pe 5 iunie, are o malformatie cardiaca, iar mama ei vrea sa o lase pana la 1 an in asistenta maternala ca nu are cu ce o creste. Am inlemnit!!! Tineam in brate o mogaldeata mica mica, ce avea niste degetzele atat de firave si parea atat de neajutorata, scancea si se uita la mine si mi se rupea sufletul stiind ca are nu stiu ce malformatie...

Am insistat sa o cheme pe mama, caci, imi doream sa o conving sa ia micutul sufletel, pe ingerashul de Ana-Maria, sa o ia acasa. Cand a venit, am observat ca mama este handicapata, deficit de vorbire foarte accentuat si am inteles ca micuta mostenise de la ea malformatia. Mi-a spus ca nu vrea sa isi lase fetitza dar ca nu are cum sa o creasca si nici nu cred ca isi dadea seama de boala fetitzei...adica, ea a ajuns pana la o varsta cu aceasta problema.

M-am gandit atunci la voi, la noi, cum ne-am mobilizat si in alte cazuri si mi-am permis sa ii spun ca o vom ajuta noi sa ii ofere o sansa Anei-Maria. Nu este corect ca acel ingerash care se zbatea in bratele mele sa nu aiba o sansa la vindecare, mai ales ca este posibil cu atat de putin..Am inteles ca deja se fac formalitati de transfer la Targu Mures, pentru a o opera pe micutza. Stiu tot de la voi de doctori foarte buni acolo..nu am informatii exacte despre boala caci abia azi am aflat, dar imi doresc sa ma interesez, caci am inteles ca bebe poate fi operata si salvata.

Maine seara voi afla cind pot da atat de doctoritza mamei cat si de pediatra si merg sa vorbesc cu ele. Georgiana(30 ani), mama Anei-Maria, cand m-am oferit sa o ajut, s-a uitat in ochii mei si lacrimand m-a implorat sa nu ii adopt eu copilul, ca ea o iubeste... Mi s-a rupt inima si am luat-o in brate si am mangaiat-o spunndu-i neincetat ca daca isi lasa copilul totul este pierdut, si ea imi tot repeta ca nu are cu ce o creste. I-am promis sa ma zbat, caci castiga 1 400 000 lei ajutor de handicapat, iar cel cu care a facut copilul nu vrea sa recunoasca bebele, dar se foloseste de ea in continuare.

I-am promis ca maine seara ma duc la ea cu o camasha de noapte pentru ea si niste costumashe, lapte pampershi pentru Ana-Maria. Mi se rupe sufletul..si stiti ce e mai greu?... faptul ca mi-a spus ca sora ei nu o lasa sa ia copilul acasa... ca e casa surorii ei si o arunca in strada..Mi-a dat numarul sorei ei, maine am sa o sun.

Fetelor, daca ea renunta la Ana-Maria, va zic eu ce se intampla.. Nimeni nu ia in asistenta maternala un copil cu malformatie congenitala, sa nu mai spun de adoptat, nimeni nu il opereaza si nimeni nu se uita la el..Are mari sanse sa ajunga in orfelinat si netratata, cine stie cat de rau...

II oferim o sansa acestui ingerash? ce ziceti, ne mobilizam, ma ajutati?

Pentru moment nu trebuiesc multe, hainue o sa cumpar eu cateva maine ca ai mei sunt de 4 ani si eu am cam dat tot. O sa fie nevoie insa de relatii la Tg Muresh, la un doctor cu suflet. Nici cine stie ce bani nu cred ca sunt necesari. Cred ca pentru moment doar hainute lapte pampers, pentru ca,daca o tin in spital la Bucuresti si o transfera direct la Tg Muresh, nu ii trebuie micutei nici patut sau carut inca...

Merita o sansa, merita sa o auda niste oameni buni si cu suflet ca voi!!! Merita sa traiasca!!

_______
*mesaj postat la rubrica 'Ajutor umanitar', pe forumul desprecopiii.com in ziua intalnirii cu Bella